Un tribut pentru Mick Foley

In Iunie 1983, un pusti cu o mare pasiune se indrepta catre MadisonSquareGarden pentru a viziona prima oara live un show de wrestling. In main-eventul acelui show se luptau in cusca Jimmy Snuka si Don Morocco. Pentru a incehia meciul, Snuka a executat celebrul sau salt din varful custii peste Don. Vazand acel salt live, l-a facut pe acel tanar sa isi doreasca mai mult ca intr-o buna zi sa ajunga si el un star in acel ring. Atunci a realizat Mick ca cu ajutorul wrestlingului amator invatat in liceu si el ar putea sa ajunga un superstar ca Snuka sau Morocco.

Doua saptamanii mai tarziu, Foley a realizat primele sale 2 casete de wrestling home made, introducandu-l in scena pe Dude Love. Acesta era un character venit, datorita problemelor pe care Mick le avea cu fetele. In comparative cu Foley, Dude tot timpul avea raspunsul la o problema cu vreo “puicuta”. Pentru a isi incheia primul film, Foley s-a urcat pe casa unui prieten de-al sau, a semnalat ca Snuka catre public si a executat acel celebru Splash pe salteaua asezata pe pamant. Era a doua oara cand incerca acest splash, primul insa nu a fost inregistrat. Asta era inceputul stilului hardcore caractristic lui Mick, stil care urma sa ii aduca multa durere de-al lungul carierei. Primul pas catre aceea durere a fost inscrierea la scoala de wrestling a lui Danny Denucci din New York.

Chiar daca acum era inscris la o scoala de wrestling, Foley tot si-a mentinut promisiunea facuta tatalui sau, aceea de a-si termina colegiul si de a-si lua diploma, in cazul in care cariera sa in wrestling nu ar fi avut success, Mick ar fi avut alternative secundare. Foley conducea zilnic 6 ore ca sa ajunga la cursuri, apoi dormea in masina pana incepeau orele. Nu era o viata usoara, insa asa cum Foley a zis intr-un interviu sustinut in 2005, era o viata pe care n-ar fid at-o pentru nimic in lume, acesta gandindu-se la ce beneficii i-a adus in viata.

Foley reuseste sa ajunga pe ecranele TV-ului ca membru al rosterului WWE-ului pentru prima oara, sub numele de Jack Foley. Acesta ajunge acolo datorita ajutorului primit de la Denucci. S-a luptat cu The Brittish Bulldogs la acel show, intr-un meci la echipe, incasand un clothesline atat de puternic incat n-a mai mancat bine o saptamana. Denucci stia ca Foley nu era un talent nemaivazut in ring, insa stia ina acelasi timp cat de mult isi dorea Mick sa ajunga un superstar mare intr-o buna zi, de aceea Denucci se antrena multe ore suplimetnare cu Foley zilnic, lasandu-l chiar sa stea la el acasa, pana cand legenda Hardcore putea sa faca pasul catre scena independenta.

Foley urma sa sufere un an si jumatate de lupte prin Sali de sport ale liceelor, fiind foarte prost platit, In acel timp a realizat ca are nevoie de un character mai puternic, mai putin obisnuit. Asa s-a nascut Cactus Jack, Numele venea de la porecla pe care o avea tatal sau in jurul prieteniilor, ci anume Cactus Jack. Tatal sau, care era professor de sport la liceu, statea in tinerete in timpul meciurilor de baschet lipit de perete, cu mainile pe lateral, asambland astfel imaginea perfecta a unui cactus uman.

Acest gimmick avea in sfarsit s ail faca cunoscut, acesta primind un contract de la WCW, facand astfel un mare pas in cariera sa. In WCW Foley urma sa aiba feud-uri cu nume mari, ba chiar legendare, precum Sting sau Vader. Impotriva lui Sting, cand acesta era campion WCW si Mick era un heel, Foley a avut unul dintre cele mai bune meciuri ale sale in Beach Blast in 1992. Impotriva lui Vader, Mick a luptat din postura de face, avand un meci cu acesta la Halloween Havoc, un Texas Death Match. Acesta urma sa fie cel mai brutal meci al carierei lui Foley de pana atunci. Foley a pierdut acel meci, insa meciul in sine a fost atat de brutal, incat WCW nici macar nu l-a pus pe DVD-ul showului., dar a fost meciul care ne-a arata ce putea Mick Foley sa faca cu adevarat.



Spre surprinderea nimanui, acel talent Mick nu avea s ail ofere WCW-ului. Chiar daca in lunile care au urmat de la meciul cu Vader, Foley a fost pus intr-o echipa cu Kevin Sullivan, WCW nu i-o oferit niciodata lui Mick un push consistent, acesta fiind unul dintre motivele pentru care Foley a plecat din compania lui Ted Turner. Stia ca daca va dori vreodata sa ajunga o legenda, nu o putea face intr-o companie care era cunoscuta ca nu da niciodata o sansa tinerelor superstaruri.

Foley a semnat cu ECW, sarind astfel in lumea wrestlingului extrem. ECW era locul in care Mick putea in sfarsit sa impresioneze prin talentul sau la microfon sis a demonstreze durerea la care isi putea supune corpul in fiecare meci. Urma sa fie un pion important al diviziei la echipe a ECW-ului, in cariera single urmand sa aibe feud-uri impresionante cu legende ale companeii extreme, precum Sabu, Tommy Dreamer sau Shane Douglas. Defapt, ultimul meci al lui Foley in ECW a fost impotriva lui Douglas. De-al lungul meciului fanii au scandat intr-una, ‘Please Don’t GO” catre Mick Foley. Totusi acesta urma sa lase ECW pentru WWE ziua urmatoare.

In prima sa intalnire cu Vince McMahon, cei doi au discutat despre un nou character pentru Mick, deoaece seful WWE-ului nu era un fan al lui Cactus Jack. Ideea de nume a lui Vince, a fost “Mason the Mutilator”, Mick l-a mintit atunci pe Vince, zicand ca ii place numele, insa i-ar sta mai bine cu numele de “Mankind the Mutilator”. Pana la debutul sau, numele a fost prescurtat ca simplu “Mankind”. Mr. Socko a fost introdus de Mick intr-un segment cu Vince din spital. Chiar daca a fost o idée de doar un segment, Mr.Socko a ramas celebrul “ajutor” al lui Foley. Mick urma sa participe in celebrul meci Hell in a Cell cu Undertaker, picand si de pe cusca si prin cusca, de ambele dati, dand senzatia fanilor cum ca ar fi murit. Si-a castigat primul titlu WWF, la un episode istoric al RAW is War, invingandu-l pe The Rock pentru titlu.



Dude Love, caracterul creat de Foley in tinerete a ajuns sa fie un Mick Foley din viata reala, transpus in ring. Era un superstar usor de iubit, care si-a facut debutul in WWE, intr-un feud cu Steve Austin. Cactus Jack pe de alta parte, era caracterizat de brutalitatea pe care o arata in ring, acesta participand la No Way Out 2000 in acel brutal meci Hell in a Cell, impotriva lui Triple H. In acel meci urma sa pice prin aceea cusca pentru ultima oara, incheind astfel perioada in care a luptat sub numele de Cactus Jack, Mankind sau Dude Love. Din 2000 pana in 2008 Foley urma sa mai lupte in meciuri sporadice, sub numele sau real, Mick Foley, reusind sa mai faca un meci classic la Wrestlemanai 22, impotriva lui Edge, cand a fost trecut printr-o masa in flacari.



Foley n-a avut niciodata cel mai de apreciat corp, nu a fost niciodata cel mai atletic superstar, dar a compnesat fara nici o problema aceste doua lipsuri cu abilitatea de-a juca orice character primea, a compensate cu munca, dragostea, dedicatia si pasiunea sa pentru wrestling. Si-a sacrificat corpul de nenumarate ori de dragul sportului si de dragul fanilor, nepasandu-I de santatea sa. A demonstrate ca poti face orice daca iti doresti acel lucru si muncesti din greu pentru a-l realiza. A demonstrate ca orice e posibil. Pentru asta vreau ii multumesc lui Mick Foley. Ii multumesc pentru faptul ca ne-a bucurat cu meciurile si cu promo-urile sale pentru atatia ani, pe noi fanii wrestlingului. Ii multumesc lui Mick Foley pentru momentele pe care le-a creat, multe dintre ele probabil nu le voi uita decat atunci cand voi “preda lingura”. Multumesc si felicitari Mick Foley pentru mult prea meritata inductie in Hall of Fame-ul WWE-ului



[youtube][/youtube]